Cea mai mare problemă în viaţa unui om este frica. Frica este cea care ne răpeşte fericirea. Frica este cea care ne determină să ne mulţumim cu mai puţin decât suntem capabili să realizăm. Ea este rădăcina emoţiilor negative, a nefericirii si a problemelor interumane.

Singurul lucru bun despre frică - dacă există ceva bun -este faptul că ea se învaţă şi, din această cauză, te poţi şi „dezvăta" de ea.

Frica de eşec şi frica de a fi respins sunt reacţii de răspuns învăţate,programate în noi, încă înainte de vârsta de şase ani. Aceste frici stabilesc limita superioară şi inferioară a zonei noastre de confort. Datorită lor, la limita inferioară, faceţi îndeajuns de mult ca să nu fiţi criticaţi sau respinşi de alţii şi vă menţineţi confortabil între aceste limite, încât să evitaţi riscul sau eşecul la limita superioară. Odată ce aţi intrat în zona de confort, rămâneţi acolo, încercând să evitaţi orice sentiment de frică sau anxietate. Temerile voastre vă reţin să faceţi, majoritatea lucrurilor de care sunteţi capabili.

Opusul fricii este iubirea - începând cu iubirea de sine, sau stima de sine.

Există o relaţie inversă, sau opusă între respectul de sine şi temerile de toate genurile. Cu cât vă plăceţi mai mult, cu atât vă veţi teme mai puţin de eşec sau de respingere. Cu cât vă plăceţi mai mult, cu atât sunteţi mai dornici să vă asumaţi riscurile care vă vor conduce spre succes şi fericire. Cu cât vă plăceţi mai mult, cu atât sunteţi mai dornici să acţionaţi astfel încât să vă propulsaţi în afara propriei zone de confort, către realizarea scopurilor şi dorinţelor voastre adevărate.

Veţi începe să creşteţi nivelul respectului de sine şi să vă depăşiţi temerile, prin repetarea continuă a cuvintelor „Mă plac! Mă plac! Mă plac!".
începeţi fiecare zi repetând: „Mă plac!" de 50 până la 100 de ori, până când cuvintele vă vor pătrunde în subconştient. Curând, veţi vedea şi simţi o modificare în încrederea pe care o veţi avea în propria persoană, în nivelul vostru de competenţă şi în relaţiile cu ceilalţi. Veţi începe să vă simţiţi minunat în ceea ce vă priveşte.

Idealurile şi ţelurile importante alcătuiesc cea de-a cincea componentă a succesului. Potrivit dr. Viktor E. Frankl, autorul cărţii Man'sSearch forMeaning (Omul în căutarea unui Ideal), probabil cea mai adâncă dorinţă din subconştientul nostru este nevoia de sens si scop în viaţă. Pentru a fi cu adevărat fericiţi, avem nevoie de un simţ clar al direcţiei. Avem nevoie de un angajament faţă de ceva mai mare si mai important decât noi înşine. Trebuie să simţim că viaţa noastră are un sens - că, într-un fel, ne aducem o contribuţie utilă în această lume.

Fericirea a fost definită ca „realizarea progresivă a unui ideal important".

Puteţi fi fericiţi, doar când vă îndreptaţi pas cu pas înspre ceva ce este cu adevărat important pentru voi.

Gândiţi-vă care sunt activităţile şi realizările care vă fac plăcere. Ce făceaţi în trecut, când v-aţi simţit cel mai fericit? Ce fel de activităţi vă dau un adevărat sens şi scop în viaţă?

AUTOCIUNOAȘTEREA SI CONŞTIINŢA DE SINE

A şasea componentă a succesului este autocunoaşterea şi conştiinţa de sine. De-a lungul istoriei, autocunoaşterea a mers mână în mână cu pacea interioară şi cu realizările exterioare ale omului. Expresia „Omule, cunoaşte-te pe tine însuţi" vine de la vechii greci.

Pentru a lucra la capacitate maximă, trebuie să ştiţi cine sunteţi si de ce gândiţi şi simţiţi în felul în care o faceţi. Trebuie să înţelegeţi forţele şi influenţele care v-au modelat caracterul, încă din fragedă copilărie. Trebuie să ştiţi de ce reacţionaţi si răspundeţi oamenilor şi situaţiilor din jurul vostru, în modul în care o faceţi. Numai atunci când vă veţi înţelege si vă veţi accepta pe voi înşivă, vă veţi putea îndrepta spre alte domenii ale vieţii voastre.

ÎMPLINIREA PERSONALĂ

A şaptea componentă a succesului o constituie împlinirea personală. Aceasta vă dă sentimentul că puteţi deveni tot ceea ce vă doriţi. Este certitudinea că vă îndreptaţi spre atingerea potenţialului maxim ca fiinţă umană.

Psihologul Abraham Maslow a numit acest lucru „autorealizare". El a spus că aceasta este caracteristica

de bază a celor mai sănătoase, fericite şi de succes persoanele din societatea noastră.

 
Definirea celor şapte componente vă oferă o serie de scopuri spre care să vă îndreptaţi. Când vă definiţi viaţa în termeni ideali, când aveţi curajul să decideţi exact ce anume doriţi, începeţi să iniţiaţi procesul de deblocare a puterilor voastre ascunse, pentru a avea succes.

Pe măsură ce veţi aplica aceste principii în viaţa voastră, veţi observa îmbunătăţiri în ceea ce vă priveşte, în viaţa voastră si la oamenii din jur - schimbări care vi se vor părea uimitoare, întreaga voastră viaţă vi se va deschide şi se va extinde către orizontul posibilităţilor voastre, pe măsură ce veţi porni pe calea realizării maxime a Succesului în Viaţă.

Critica distructivă este unul dintre cele mai nocive comportamente umane. Ea scade stima faţă de sine, creează o imagine de sine deficitară şi subminează performanţa individuală în tot ceea ce încercăm să facem. Critica distructivă afectează încrederea în sine, astfel încât persoana respectivă se simte inferioară, tensionată şi greşeşte ori de câte ori începe să facă un lucru pentru care a fost criticată în trecut. E posibil ca ea să renunţe să mai încerce şi va evita să mai conlucreze.

Un părinte obişnuit îşi critică copilul de opt ori, până să-l laude o dată. în încercarea lor de a le îmbunătăţi comportamentul, părinţii îşi critică copiii fără să se gândească. Dar se întâmplă exact invers. Deoarece critica distructivă subminează stima de sine a copilului şi scade calitatea conceptului despre sine, eficienţa va descreşte, în loc să crească. Performanţele copilului scad, nu se îmbunătăţesc.

Critica distructivă face ca fiecare om să se simtă incompetent şi nedorit. El se simte furios şi defensiv - şi doreşte să contraatace, sau să fugă. Performanţa scade.

Apar toate tipurile de consecinţe negative, în mod special se deteriorează relaţia dintre părinte şi copil.

Copiii care sunt criticaţi pentru activitatea şcolară vor face foarte repede o asociere negativă între rezultatele şcolare si felul în care simt despre ei înşişi. Ei încep să urască şcoala şi să o evite, ori de câte ori este posibil. Ei văd activitatea şcolară ca pe o sursă de durere şi frustrare. Datorită Legii atracţieişi concordanţei, ei vor începe să se asocieze cu alţi copii care au aceleaşi atitudini.

Oamenii fac adesea greşeala de a gândi că ei „critică constructiv", atunci când, de fapt, îi critică pe alţii în mod aspru - si folosesc cuvântul „constructiv", pentru a-si justifica comportamentul. Adevărata critică constructivă dă persoanei o senzaţie de bine şi îl face să se creadă mai capabil să facă lucruri mai bune în viitor.
Dacă critica nu îmbunătăţeşte performanţa, ducând la creşterea respectului de sine şi a eficienţei individuale, ea devine, mai degrabă, un act distructiv de autoexprimare, îndreptat împotriva cuiva care nu se poate apăra.

        Critica distructivă stă la baza multor probleme de personalitate şi a multor neînţelegeri între persoane. Ea lasă în urmă spirite frânte, demoralizare, furie, resentimente, îndoială de sine si o mulţime de emoţii negative.

        Când copiii sunt criticaţi la o vârstă fragedă, în curând ei învaţă să se autocritice. Ei se desconsideră, sunt supăraţi pe ei înşişi şi îşi interpretează experienţele într-o manieră negativă. Ei simt în continuu că „nu sunt buni de nimic"- indiferent cât de mult muncesc, sau cât de multe realizează. Singurul scop al criticii, dacă trebuie să o faceţi, este „îmbunătăţirea performanţei".

Se aduc critici pentru a ajuta o altă persoană să aibă rezultate mai bune. Critica constructivă nu se face din răzbunare. Nu este un mijloc de a vă exprima neplăcerea sau furia. Scopul ei este să ajute, nu să rănească - altfel, reţineţi-vă în a o folosi.

        Vă prezint şapte paşi de urmat, pentru a fi siguri că ceea ce oferiţi este „un suport constructiv" - şi nu o critică distructivă.

În primul rând, protejaţi, cu orice preţ, respectul de sine al persoanei. Trataţi-o ca pe un balon şi consideraţi că acele cuvinte pe care le rostiţi, sunt nişte ace. Fiţi blânzi. Cu copiii mei, eu îmi încep întotdeauna procesul de corecţie cu cuvintele: „Vă iubesc foarte mult", iar apoi le ofer sprijinul şi îndrumarea de care au nevoie pentru
a se îndrepta.

în al doilea rând, concentraţi-vă asupra viitorului, nu asupra trecutului. Nu plângeţi pentru ce a fost. Vorbiţi despre: „Ce vom face de acum încolo?". Folosiţi cuvinte precum: „Data viitoare, de ce să nu ...".

în al treilea rând, concentraţi-vă asupra comportamentului sau a performanţei, nu asupra persoanei, înlocuiţi cuvântul „tu", cu o descriere a problemei.

în loc să spuneţi: „Tu nu vinzi destul", spuneţi „Cifrele tale de vânzări sunt sub nivelul aşteptărilor. Ce putem face pentru a le îmbunătăţi?"

În al patrulea rând, folosiţi fraze care se referă la ce simţiţi voi, fără să-l implicaţi pe celălalt, pentru a vă păstra controlul asupra sentimentelor, în loc să spuneţi „Mă superi foarte tare", spuneţi „Sunt foarte supărat, atunci când faci acest lucru", sau „Nu sunt bucuros deloc de această situaţie şi aş dori să discut despre cum am putea-o schimba".

în al cincilea rând, obţineţi un consens clar asupra a ceea ce trebuie schimbat -când anume şi cât de mult. Fiţi concreţi şi orientaţi spre o soluţie şi spre viitor.

Spuneţi lucruri de genul: „în viitor, este important ca tu să faci înregistrări clare şi corecte şi, înainte de livrare, să verifici cu atenţie totul".

În al şaselea rând, oferiţi-vă ajutorul, întrebaţi: „Cu ce te pot ajuta eu, în această situaţie?" Fiţi pregătiţi să-i arătaţi persoanei ce să facă si cum să facă. Ca părinte, sau dacă sunteţi într-o poziţie de autoritate, una dintre sarcinile cheie este să fiţi un bun pedagog. Nu vă puteţi aştepta ca cineva să facă ceva diferit, fără a instrui acea persoană, fără a-i spune cum să facă acel lucru.

În al şaptelea rând, gândiţi-vă că cealaltă persoană doreşte să facă un lucru bun şi, dacă a făcut o treabă mai puţin bună, sau a greşit, nu a fost cu intenţie. Problema constă doar în abilitatea ei limitată, în informaţii incomplete, sau într-o neînţelegere de un anumit fel.

Fiţi calmi, răbdători, oferiţi-vă ajutorul, sensibili, clari şi constructivi, în loc să fiţi furioşi si distructivi. Ajutaţi persoana respectivă să se ridice, în loc să o trântiţi la pământ. Probabil că nu există un mod mai rapid de a forma stima de sine si eficienţa personale la alţii, în afară de încetarea imediată a criticii distructive. Veţi observa pe loc diferenţa, în toate relaţiile voastre.

A patra componentă a succesului este libertatea financiară. A fi liber din punct de vedere financiar înseamnă a avea destui bani pentru a nu-ţi mai face tot timpul griji din cauza lor, aşa cum face majoritatea oamenilor. Nu banul stă la originea oricărui rău, ci lipsa banilor.

Obţinerea propriei independenţe financiare reprezintă unul dintre cele mai importante scopuri şi responsabilităţi din viaţa noastră. Este o problemă prea importantă pentru a fi lăsată în voia sorţii.

Peste 80% din populaţie este preocupată de problemele legate de bani. Mulţi se gândesc la bani şi îşi fac griji din cauza lor când se trezesc dimineaţa, când iau micul dejun si pe parcursul întregii zile. Se gândesc si vorbesc despre bani în timpul serii. Nu este un mod sănătos şi fericit de a trăi. Nu vă ajută deloc să daţi tot ce aveţi mai bun în voi.

Banii sunt importanţi. Deşi i-am pus ca numărul patru pe lista componentelor succesului, ei reprezintă un factor esenţial în obţinerea primelor trei. Cele mai multe dintre îngrijorările, tensiunile, neliniştile şi motivele pentru care ne pierdem pacea interioară sunt determinate de grija pentru bani. Multe dintre problemele de sănătate apar datorită stresului cauzat de lipsa de bani. Multe dintre problemele interumane sunt cauzate de grijile pentru bani şi una dintre principalele cauze de divorţ o reprezintă disputele legate de bani. De aceea, vă sunteţi datori vouă înşivă să vă folosiţi talentele şi abilităţile, până în momentul în care ştiţi că puteţi câştiga destui bani, astfel încât să nu mai trebuiască să vă faceţi griji din cauza lor.

        Senzaţia de libertate este esenţială în realizarea oricărui alt ţel important şi nu vă veţi simţi liberi, până când nu veţi avea destui bani, astfel încât să nu mai fiţi preocupaţi de ei. Unul dintre ţelurile principale din viaţa voastră trebuie să fie asigurarea independenţei financiare, fără a vă autoamăgiţi, fără a amâna, sau a vă lăsa în voia norocului.

Imaginaţi-vă că aveţi o baghetă magică şi că o puteţi folosi pentru a vă concepe viaţa financiară exact aşa cum doriţi. Cum ar arăta ea, dacă v-aţi atinge toate scopurile financiare? Ce ar fi diferit în viaţa voastră de zi cu zi? Ce anume aţi face mai mult, sau mai puţin?

Cât de mult aţi vrea să câştigaţi într-un an, în cinci ani, în zece ani, începând de azi? Ce stil de viaţă aţi adopta? Cât de mare aţi dori să fie contul vostru din bancă? Cât de mare aţi dori să fie pensia?

Acestea sunt întrebări foarte importante! Majoritatea oamenilor nici nu şi le pun şi nici nu răspund la aceste întrebări în întreaga lor viaţă. Dar, dacă vă este perfect clar unde vreţi să ajungeţi din punct de vedere financiar, puteţi învăţa ceea ce trebuie să ştiţi şi să ajungeţi unde v-aţi propus.

Când veţi decide exact cum aţi dori să arate aspectul financiar al vieţii voastre, veţi putea  împlini ţelurile, mai rapid decât v-aţi imaginat. Totul începe cu definirea clară a viitorului financiar şi apoi prin elaborarea unui plan pentru a-l realiza.