Critica distructivă este unul dintre cele mai nocive comportamente umane. Ea scade stima faţă de sine, creează o imagine de sine deficitară şi subminează performanţa individuală în tot ceea ce încercăm să facem. Critica distructivă afectează încrederea în sine, astfel încât persoana respectivă se simte inferioară, tensionată şi greşeşte ori de câte ori începe să facă un lucru pentru care a fost criticată în trecut. E posibil ca ea să renunţe să mai încerce şi va evita să mai conlucreze.

Un părinte obişnuit îşi critică copilul de opt ori, până să-l laude o dată. în încercarea lor de a le îmbunătăţi comportamentul, părinţii îşi critică copiii fără să se gândească. Dar se întâmplă exact invers. Deoarece critica distructivă subminează stima de sine a copilului şi scade calitatea conceptului despre sine, eficienţa va descreşte, în loc să crească. Performanţele copilului scad, nu se îmbunătăţesc.

Critica distructivă face ca fiecare om să se simtă incompetent şi nedorit. El se simte furios şi defensiv - şi doreşte să contraatace, sau să fugă. Performanţa scade.

Apar toate tipurile de consecinţe negative, în mod special se deteriorează relaţia dintre părinte şi copil.

Copiii care sunt criticaţi pentru activitatea şcolară vor face foarte repede o asociere negativă între rezultatele şcolare si felul în care simt despre ei înşişi. Ei încep să urască şcoala şi să o evite, ori de câte ori este posibil. Ei văd activitatea şcolară ca pe o sursă de durere şi frustrare. Datorită Legii atracţieişi concordanţei, ei vor începe să se asocieze cu alţi copii care au aceleaşi atitudini.

Oamenii fac adesea greşeala de a gândi că ei „critică constructiv", atunci când, de fapt, îi critică pe alţii în mod aspru - si folosesc cuvântul „constructiv", pentru a-si justifica comportamentul. Adevărata critică constructivă dă persoanei o senzaţie de bine şi îl face să se creadă mai capabil să facă lucruri mai bune în viitor.
Dacă critica nu îmbunătăţeşte performanţa, ducând la creşterea respectului de sine şi a eficienţei individuale, ea devine, mai degrabă, un act distructiv de autoexprimare, îndreptat împotriva cuiva care nu se poate apăra.

        Critica distructivă stă la baza multor probleme de personalitate şi a multor neînţelegeri între persoane. Ea lasă în urmă spirite frânte, demoralizare, furie, resentimente, îndoială de sine si o mulţime de emoţii negative.

        Când copiii sunt criticaţi la o vârstă fragedă, în curând ei învaţă să se autocritice. Ei se desconsideră, sunt supăraţi pe ei înşişi şi îşi interpretează experienţele într-o manieră negativă. Ei simt în continuu că „nu sunt buni de nimic"- indiferent cât de mult muncesc, sau cât de multe realizează. Singurul scop al criticii, dacă trebuie să o faceţi, este „îmbunătăţirea performanţei".

Se aduc critici pentru a ajuta o altă persoană să aibă rezultate mai bune. Critica constructivă nu se face din răzbunare. Nu este un mijloc de a vă exprima neplăcerea sau furia. Scopul ei este să ajute, nu să rănească - altfel, reţineţi-vă în a o folosi.

        Vă prezint şapte paşi de urmat, pentru a fi siguri că ceea ce oferiţi este „un suport constructiv" - şi nu o critică distructivă.

În primul rând, protejaţi, cu orice preţ, respectul de sine al persoanei. Trataţi-o ca pe un balon şi consideraţi că acele cuvinte pe care le rostiţi, sunt nişte ace. Fiţi blânzi. Cu copiii mei, eu îmi încep întotdeauna procesul de corecţie cu cuvintele: „Vă iubesc foarte mult", iar apoi le ofer sprijinul şi îndrumarea de care au nevoie pentru
a se îndrepta.

în al doilea rând, concentraţi-vă asupra viitorului, nu asupra trecutului. Nu plângeţi pentru ce a fost. Vorbiţi despre: „Ce vom face de acum încolo?". Folosiţi cuvinte precum: „Data viitoare, de ce să nu ...".

în al treilea rând, concentraţi-vă asupra comportamentului sau a performanţei, nu asupra persoanei, înlocuiţi cuvântul „tu", cu o descriere a problemei.

în loc să spuneţi: „Tu nu vinzi destul", spuneţi „Cifrele tale de vânzări sunt sub nivelul aşteptărilor. Ce putem face pentru a le îmbunătăţi?"

În al patrulea rând, folosiţi fraze care se referă la ce simţiţi voi, fără să-l implicaţi pe celălalt, pentru a vă păstra controlul asupra sentimentelor, în loc să spuneţi „Mă superi foarte tare", spuneţi „Sunt foarte supărat, atunci când faci acest lucru", sau „Nu sunt bucuros deloc de această situaţie şi aş dori să discut despre cum am putea-o schimba".

în al cincilea rând, obţineţi un consens clar asupra a ceea ce trebuie schimbat -când anume şi cât de mult. Fiţi concreţi şi orientaţi spre o soluţie şi spre viitor.

Spuneţi lucruri de genul: „în viitor, este important ca tu să faci înregistrări clare şi corecte şi, înainte de livrare, să verifici cu atenţie totul".

În al şaselea rând, oferiţi-vă ajutorul, întrebaţi: „Cu ce te pot ajuta eu, în această situaţie?" Fiţi pregătiţi să-i arătaţi persoanei ce să facă si cum să facă. Ca părinte, sau dacă sunteţi într-o poziţie de autoritate, una dintre sarcinile cheie este să fiţi un bun pedagog. Nu vă puteţi aştepta ca cineva să facă ceva diferit, fără a instrui acea persoană, fără a-i spune cum să facă acel lucru.

În al şaptelea rând, gândiţi-vă că cealaltă persoană doreşte să facă un lucru bun şi, dacă a făcut o treabă mai puţin bună, sau a greşit, nu a fost cu intenţie. Problema constă doar în abilitatea ei limitată, în informaţii incomplete, sau într-o neînţelegere de un anumit fel.

Fiţi calmi, răbdători, oferiţi-vă ajutorul, sensibili, clari şi constructivi, în loc să fiţi furioşi si distructivi. Ajutaţi persoana respectivă să se ridice, în loc să o trântiţi la pământ. Probabil că nu există un mod mai rapid de a forma stima de sine si eficienţa personale la alţii, în afară de încetarea imediată a criticii distructive. Veţi observa pe loc diferenţa, în toate relaţiile voastre.