Vă prezint un model simplu, pentru a vă ajuta să vizualizaţi subconştientul, să înţelegeţi cum funcţionează, cum să-i puteţi controla funcţiile şi ce anume aduce el în viaţa voastră.

Imaginaţi-vă două mingi - una de golf, cealaltă de baschet - lipite una de alta, cea de golf fiind deasupra. Această imagine reprezintă puterea relativă şi capacitatea conştientului şi subconştientului - mingea de baschet simbolizând subconştientul. Mintea conştientă şi cea subconştientă sunt esenţiale una pentru cealaltă, dar au propriile zone de operare, cu totul separate.

În limbajul informaticii, conştientul este programatorul, cel care introduce date, exact la fel ca un operator de calculator, pentru că el decide ce poate să pătrundă în gândirea voastră. Subconştientul vostru este hardware-ul computerului, cadrul în care datele sunt prelucrate. Conceptul de sine este programul software care determină ceea ce realizaţi în viaţă. Toate sunt necesare si interdependente şi tot ceea ce vi se întâmplă este determinat de modul în care înţelegeţi limbajul acestui computer special si de îndemânarea cu care îl folosiţi.

CONŞTIENTUL

Conştientul este mintea obiectivă - cea care gândeşte. El nu are memorie, şi poate să păstreze doar un singur gând o dată. Această minte are patru funcţii esenţiale. în primul rând, ea identifică informaţiile primite. Acestea sunt informaţiile primite prin unul dintre cele cinci simţuri -văz, auz, miros, gust, pipăit.

Conştientul observă continuu şi cataloghează ce se întâmplă în jurul vostru. De exemplu, imaginaţi-vă că vă plimbaţi pe trotuar şi vă hotărâţi să traversaţi strada. Păşiţi pe carosabil, în acel moment, auziţi zgomotul unui motor de automobil. Imediat vă întoarceţi şi priviţi în direcţia automobilului în mişcare, pentru a identifica de unde vine zgomotul.

Aceasta este prima funcţie.

A doua funcţie a conştientului este comparaţia. Informaţia despre maşina pe care aţi văzut-o şi aţi auzit-o pătrunde imediat în subconştient. Acolo, ea este comparată cu toate informaţiile şi experienţele anterioare, legate de automobile în mişcare.

Dacă maşina, de exemplu, este la o distanţă apreciabilă si se deplasează cu 50km/h, banca de memorie a subconştientului vă va spune că nu este nici un pericol si că puteţi continua să traversaţi.

Dacă, pe de altă parte, maşina se deplasează cu 100 km/h si se află doar la câţiva metri, veţi primi un mesaj de „pericol", care va stimula o altă acţiune din partea voastră.

A treia funcţie a conştientului este analiza, care o precede pe cea de-a patra, decizia.

Conştientul funcţionează foarte mult asemeni unui computer binar, care execută două funcţii: acceptă sau respinge datele, în vederea luării deciziilor. El poate să se ocupe doar de un singur gând o dată - pozitiv sau negativ, da sau nu. El sortează continuu impresii, hotărând care dintre ele sunt relevante pentru noi şi care nu.

Deci, traversaţi strada, auziţi zgomotul unui automobil şi îl vedeţi îndreptându-se spre voi. Datorită cunoştinţelor anterioare, referitoare la viteza automobilelor în mişcare, analizarea situaţiei vă spune că sunteţi în pericol si că trebuie să luaţi o decizie.

Prima întrebare este: „Să merg înapoi pe trotuar? Da, sau nu?" Dacă decizia este pentru „da", următoarea întrebare ar fi: „Să fug? Da, sau nu?" Dacă decizia este „nu", din cauza traficului, următoarea întrebare este: „Să mă întorc pe trotuar? Da, sau nu?" Dacă decizia este „da", acest mesaj este instantaneu transmis subconştientului şi, într-o secundă, întregul vostru corp sare cu toată puterea înapoi pe trotuar, fără a mai sta pe gânduri, sau a lua altă decizie.

        Nu a fost necesar să vă utilizaţi conştientul, pentru a decide care picior îl puneţi mai întâi pe trotuar, dreptul sau stângul. Odată ce aţi dat comanda, din conştient spre subconştient, într-o secundă, toţi nervii si muşchii necesari sunt coordonaţi şi puşi în acţiune, pentru a se supune deciziei voastre.
      

  Matematicianul Peter Ouspensky, în cartea sa, în căutarea miraculosului, a estimat că subconştientul funcţionează de 30.000 de ori mai rapid decât conştientul.
Puteţi demonstra această viteză de reacţie, fluturându-vă degetele unei mâini prin faţa ochilor. Puteţi face acest lucru cu uşurinţă, transmiţând subconştientului toate coordonatele acestei mişcări. Apoi, încercaţi să introduceţi aţă într-un ac, de această dată folosindu-vă conştientul şi observaţi de cât de mult efort mental si
concentrare vă trebuie pentru a executa câteva mişcări mici ale mâinii, atunci când subconştientul nu operează.

Conştientul vostru funcţionează ca si căpitanul unui submarin, care priveşte la suprafaţă printr-un periscop. Numai căpitanul poate să vadă. Echipajul are la dispoziţie numai percepţia căpitanului, în privinţa a ceea ce se întâmplă la suprafaţă.

Tot ceea ce căpitanul vede, simte şi decide este imediat transmis pe întreg submarinul şi tot echipajul se pregăteşte de acţiune, pentru a îndeplini instrucţiunile acestuia.

Deseori vă simţiţi limitaţi în ceea ce faceţi, deoarece sunteţi atât de hotărâţi să fiţi „stăpâni pe situaţie". Sunteţi deseori convinşi că modul în care puteţi obţine rezultate mai bune sau diferite este de a „face eforturi mai mari". Dar acesta nu este câtuşi de puţin răspunsul.

Modalitatea prin care vă puteţi îmbunătăţi viaţa cu adevărat este de a vă folosi mai mult inteligenţa superioară, puterile voastre subconştiente, prin faptul că înţelegeţi cum să le activaţi. Pentru a face aceasta, trebuie să ştiţi ce face subconştientul şi cum funcţionează el.

SUBCONŞTIENTUL

Subconştientul este ca o bancă uriaşă de memorie. Capacitatea sa este virtual nelimitată. El stochează în permanenţă absolut tot ceea ce vi se întâmplă. Până la vârsta de 21 de ani, aţi stocat deja de 100 de ori mai multe informaţii decât întregul conţinut al Enciclopediei Britanice. Sub hipnoză, oamenii mai în vârstă îşi amintesc adesea, cu claritate, evenimente petrecute cu 50 de ani în urmă. Memoria subconştientului este realmente perfectă. Suspectă este doar memoria conştientului.

Funcţia subconştientului este să stocheze şi să extragă date. Sarcina sa este să se asigure că reacţionaţi exact aşa cum sunteţi programaţi.

Subconştientul face ca tot ceea ce spuneţi si tot ce faceţi să fie compatibil cu conceptul de sine, care este „programul măiestriei voastre supreme".

Subconştientul este subiectiv. Nu gândeşte şi nu raţionează independent; mintea subconstientă doar ascultă comenzile primite de la conştient. Aşa cum mintea conştientă poate fi socotită ca un grădinar care plantează seminţe, subconştientul poate fi socotit grădina, ori solul fertil, în care seminţele germinează şi se dezvoltă.
      

  Conştientul comandă şi subconştientul ascultă. Mintea subconstientă este un servitor ce nu pune întrebări, care munceşte zi şi noapte pentru a vă determina comportamentul să se potrivească unui model care este în concordanţă cu gândurile legate de emoţii, cu speranţele şi dorinţele voastre, în grădina vieţii fiecăruia,
mintea subconstientă creste fie flori, fie buruieni - în funcţie de ce anume plantaţi prin echivalentele mentale pe care le creaţi.

Subconştientul are ceea ce se numeşte impuls homeostatic. El menţine temperatura corpului constantă, întocmai cum menţine regularitatea respiraţiei şi a bătăilor inimii. Prin sistemul nervos autonom, el păstrează un echilibru între sutele de substanţe chimice din miliarde de celule, pentru ca întregul mecanism fizic să funcţioneze armonios, în majoritatea timpului.

Subconştientul practică si el homeostaza în tărâmul mentalului, determinându-vă să gândiţi şi să acţionaţi într-o manieră conformă cu ceea ce aţi făcut şi aţi spus în trecut. Toate obiceiurile de gândire şi acţiune sunt stocate în subconştient. El a memorat toate zonele voastre de confort si acţionează ca să vă păstreze acolo. Mintea subconstientă vă face să vă simţiţi incomod din punct de vedere emoţional şi fizic, ori de câte ori încercaţi să faceţi ceva nou sau diferit, sau să schimbaţi vreun tipar comportamental.

Subconştientul funcţionează ca un giroscop sau ca un far, menţinându-vă în echilibru şi pe calea trasată de datele şi comenzile pe care le-aţi programat anterior în el.

Puteţi simţi cum subconştientul vă atrage înapoi spre zona voastră de confort, de fiecare dată când încercaţi ceva nou.

Chiar gândul de a face ceva diferit de ceea ce v-aţi obişnuit, vă creează o stare de tensiune şi nelinişte.

Solicitarea unui alt serviciu, reexaminarea pentru permisul de conducere,abordarea unor clienţi noi, preluarea unei sarcini noi, provocatoare, sau abordarea unei persoane de sex opus, ca şi o senzaţie de nervozitate sau de stânjeneală -toate sunt exemple ale faptului că aţi ieşit în afara zonei de confort.

        O diferenţă majoră între cei din primul eşalon şi cei cu mai puţine realizări este că persoanele superioare acţionează tot timpul şi se împing pe ei înşişi dincolo de zona lor de confort, fiind extrem de conştienţi că, în orice aspect al vieţii, zona de confort devine, repede, o rutină. Ei ştiu că auto-mulţumirea este marele duşman al creativităţii şi al unor noi posibilităţi.

Pentru a evolua, pentru a depăşi zona de confort, trebuie să acceptaţi faptul că, la primele încercări, vă simţiţi stânjeniţi şi incomod. Dacă un lucru merită să fie făcut bine, merită să-l faceţi mai puţin bine, până în momentul în care vă acomodaţi cu el, până când vă veţi stabili o nouă zonă de confort, la un nivel nou şi superior de competenţă.

Dacă nu sunteţi dispuşi să vă simţiţi neîndemânatici şi stângaci la început - în vânzări, în management, în sport, în relaţii personale - veţi rămâne blocaţi la un nivel scăzut de reuşită. Cea mai mare bătălie se dă, aproape întotdeauna, cu propria persoană - si cea mai mare provocare este să vă eliberaţi de vechile moduri obişnuite de gândire şi acţiune.